marți, 17 noiembrie 2015

Ai curaj să fii TU, în orice moment al vieţii, roz sau cenuşiu!


O prietenă a postat mai devreme pe Facebook un citat al lui George Bernard Shaw care mă pune pe gânduri de câte ori îl văd: “Oamenii cuminţi se adaptează mediului. Cei îndrăzneţi adaptează mediul pe măsura lor”. O vorbă în sensul ăsta am regăsit şi seara trecută în filmul „Gangsteri de legendă”: „Centrul Universului este acolo unde vrei TU să fie!”. Şi mă gândeam, aşa, într-un moment de nostalgie şi reflecţie asupra propriei mele vieţi, câte lucruri pierd(em) de teama eşecului, câte dorinţe mor înfrânte de lipsa curajului, câte gânduri sunt înăbuşite sub talpa lui „oricum nu va merge, mai bine renunţ!”. Şi apoi peste ani, apar regretele faptelor pe care ni le-am refuzat, ale gesturilor pe care nu le-am făcut la timpul lor, ale călătoriilor în care n-am mai ajuns, ale oamenilor pe care nu i-am iubit, ale locurilor pe care nu le-am făcut „centrul Universului nostru”, ale joburilor pe care nu le-am părăsit la timp sau ale mediilor pe care, din teamă, nu le-am adaptat nevoilor noastre şi am ales, tot din teamă, să trăim în spirit de turmă, să nu fim noi oaia neagră care schimba ceva, ci oaia neagră care a suferit mare parte din viaţă trăind sub o aparenţă albă, doar pentru a fi primită în turmă.

Şi mă gândeam, revăzând aseară, topul femeilor care au schimbat lumea prin actele lor de curaj (îl găsiţi AICI), ce s-ar fi întâmplat dacă aceste 50 de Eve ar fi trăit sub povara fricii de gura lumii, ar fi rămas la cratiţa, şi-ar fi ţinut gura închisă, şi-ar fi folosit mâinile doar pentru a toca ceapă, mintea doar pentru a visa? Dacă şi-ar fi acceptat condiţia specifică acelor vremi, dacă s-ar fi rezumat doar la viaţa dintre pereţii casei? Dacă şi-ar fi folosit trupul doar pentru a aduce pe lume copii? Dacă ar fi rămas acasă în acea perioadă a lunii, mai cu seama in vremurile respective când nu existau obiectele rozalii care astăzi ne fac nouă, femeilor, viaţa mai uşoară şi ne ajută să trecem cu zâmbetul pe buze peste perioada pe care unii încă o numesc „ de STOP”. De ce Stop? Cine ne spune Stop? De ce să primim Stop? Doar propria teama ne împiedică să trăim, chiar şi atunci, aşa cum ne dorim. Atât! Gândiţi-vă doar la un singur moment din viaţa voastră pe care l-aţi amânat din cauza „acelor zile din luna”! Vă amintiţi o singură vacanţă pe care aţi planificat-o altfel decât voiaţi sau la care aţi şi renunţat, în cazuri cu adevărat triste, doar din cauza menstruaţiei? Eu da! Poate aţi sărit peste un weekend la munte cu familia din cauza acelor zile „roşii”, aţi ales să pierdeţi amintiri frumoase şi v-aţi supărat pe soartă că v-a făcut femeie, aţi înjurat în gând pentru că trebuie să treceţi printr-o astfel de perioadă dificilă. În fond, „perioadă dificilă” este un dar, un privilegiu pe care, în anumite cazuri triste, nu-l pot cumpăra toţi banii din lume!

Dragilor, uitaţi de acel „stop”! Daţi-vă singure undă verde, trăiţi viaţa din plin, asumaţi-vă riscuri, renunţaţi la teamă, aveţi curaj să trăiţi exact aşa cum vă doriţi, luaţi ASTĂZI deciziile pe care le lăsaţi pentru un mâine amânat la nesfârşit! Nimeni nu are dreptul să vă spună STOP!

Nu ştiu când am fost cea mai curajoasă şi până la urma actele de curaj ne sunt proprii fiecăreia dintre noi, sunt cât se poate de subiective, proprii şi personale. Ne raportăm reuşitele sau decepţiile la ceea ce am trăit şi simţit până atunci. Nu am descoperit leacul pentru o nu-ştiu-ce boală, nu am călătorit pe Marte, nici măcar nu am adus pe lume un copil. Dar am colecţionat până la 32 de ani un buchet frumos de acte de curaj care mi-au schimbat viaţa nu doar la momentul luării respectivelor decizii, dar şi ulterior, pe termen lung şi foarte lung.

Am fost curajoasă când am plecat de acasă, la 18 ani, şi am început o viaţă nouă, într-un oraş mare, necunoscut, străin şi aparent rece. Am învăţat de la A la Z alfabetul vieţii pe cont propriu şi de atunci tot vorbesc această limbă. Uneori obosesc şi aş vrea atât de mult să ştiu şi limbajul vieţii în doi, în care nu trebuie doar EU să iau toate deciziile, să port doar EU povara grijilor, să găsesc doar EU soluţii pentru toate problemele. Am vorbit, vreo şapte ani, şi limbajul vieţii în doi, însă nu l-am uitat nici pe cel al vieţii pe cont propriu. Le vorbeam simultan. Atunci mă deranja aceasta poligloție, dar mai apoi m-am felicitat pentru că nu l-am uitat. Atunci când am avut curajul să închid uşa unei perioade care mai mult m-a coborât decât să mă înalţe, când am simţit că-i vremea să-mi recapăt aripile care zăceau în dulap, mâncate de molii şi să încep o viaţă nouă, singură dar fericită, am simţit că prind viaţă. Nu vă mint că a fost uşor! A fost crunt! „Greu” nu cuprinde ceea ce am trăit atunci, dar am ştiut că va fi bine! Şi a fost!

Curajul te extenuează uneori, dar îţi dă şi aripi, îţi deschide lumi şi orizonturi noi, te maturizează, te creşte într-un mod frumos, te educă, te face mai puternică şi uneori mai frumoasă, te modelează din copil în femeie. Îţi poate răpi un pic din inocenţă, însă îţi dă în schimb trăiri fabuloase. Curajul te ajută să TRĂIEŞTI cu adevărat, să-ţi întinzi la maximum aripile şi să zbori!
Şi apropo de zbor, am fost curajoasă şi atunci când am zburat. Nu doar cu mintea în ţările calde pe care le am pe wishlist, ci zbor adevărat. O dată cu paraşuta şi mă felicit şi acum pentru acea secundă în care am zis „Da”, după multe zeci de minute de stat pe gânduri. Altă dată cu balonul. M-am ridicat deasupra pământului şi deasupra grijilor şi temerilor şi a fost senzaţional. Pe măsură ce se ridica balonul în văzduh şi inima mea bătea tot mai tare, trăiam sentimente amestecate. Mi-era frică, dar ştiam că totul va fi bine, râdeam şi plângeam în acelaşi timp, mă dureau ochii de frumuseţea care mi se dezvăluia dinaintea privirii, regretam că nu am luat această decizie mai demult, îmi părea rău pentru toţi oamenii care nu sunt, atunci, în locul meu, care nu au, poate, niciodată ocazia să-mi ia urma, mă felicitam pentru curajul de a urca în nacelă, pentru acel „ce-o fi, o fi” spus la timpul potrivit! 


O decizie de-o secundă mi-a oferit 60 de minute fabuloase în aer şi o confirmare pe viaţă, trăită pe pământ, ca atunci când îţi doreşti cu adevărat ceva Universul chiar te ajută să-ţi îndeplineşti visul, că nu trebuie să trăieşti cu frică, că viaţa este mai mult decât existenţa în nişte paramentri impuşi de societate, că frumuseţea stă în lucruri simple, că Paradisul este la îndemâna tuturor şi mai aproape decât am crede, că fericirea nu este un bun dat din oficiu, ci un rezultat al propriilor tale decizii!

Renunţă, măcar o dată pe lună, la carapacea lui „aşa trebuie!” şi fă ceea ce îţi place! Vopseşte-ţi părul verde dacă asta crezi că te va ajuta să zâmbeşti în fiecare dimineaţa când te priveşti în oglindă, poarta rochiţa aceea scurtă pe care o ţii de doi ani pe umeraş, fă-ţi tatuajul la care visezi de o viaţă, spune ceea ce simţi omului pe care îl admiri în secret încă de la începutul anului, spune tu STOP relaţiei care nu te mai fericeşte şi ai curaj să întorci spatele celui/celor care îţi fac rău, în loc să accepţi STOP-ul lor şi al vieţii zi după zi, lună după lună şi să contorizezi, astfel, ani de nefericire, laşitate şi tristeţe!

Fericirea ta nu trebuie să coincidă cu a altora, nu împrumuta viaţa nimănui şi trăieşte-o pe a TA! Nu da explicaţii nimănui pentru deciziile tale şi nu te teme să ai curaj! Poate o să dai greş! Nu-ţi garantează nimeni norişori roz, puf, zâmbete şi fluturaşi! Dar poate că nu dai! Asumă-ţi riscuri şi trăieşte viaţa din plin! Abia acum, la o retrospectivă de moment, realizez câte momente frumoase am trăit când am avut curaj să iau nişte decizii aparent proaste! Şi mi-am adus aminte şi de vacanţa de trei săptămâni la Londra. Am simţit că trebuie să plec şi dusă am fost. Singură, singurică. Am schimbat avioane, dar nu m-am rătăcit, deşi era previzibil acest lucru, nu am pierdut bagajele, m-am plimbat de capul meu şi am vizitat unele dintre cele mai frumoase locuri din lume, am colecţionat amintiri aşezate la loc de cinste în inima mea, am trăit experienţe de pus în ramă, mi-a fost uneori teamă, am şi plâns, m-am rătăcit, dar am găsit intr-un final drumul cel bun şi corect. Londra by my own a fost o lecţie de viaţă fabuloasă. De atunci au mai urmat altele şi nu regret nici o secundă deciziile luate, deşi poate la momentul lor denotau inconştienţă şi prostie! M-au ajutat să cresc, să învăţ, să mă maturizez, să mă construiesc puţin câte puţin, să mă descopăr!


Despre mine cea de acum, care a învăţat că viaţa nu este doar roz, ci mai are şi tonuri de gri, dar doar pentru a echilibra coloristica într-un mod plăcut, care să nu deranjeze ochiului şi nici sufletului, pot afirma cu certitudine că merit un loc pe panoul de onoare Libresse, cel al femeilor curajoase, cărora nu le este frică să-şi urmeze visele, pe care „acea perioda a lunii” nu le împiedica să trăiască din plin, care ştiu şi pot să fie ele însele, pe care nu le interesează şabloanele societăţii şi nici nu vor să se încadreze în tipologiile şi tiparele lui „aşa trebuie!”.



Inspirat de femeile care au schimbat lumea prin curajul lor, Librese a lansat, aşadar, campania PINKDAY prin care suntem încurajate să trăim aşa cum simţim, să luăm decizii cu sufletul şi mai apoi cu mintea pentru ca „inima are raţiuni pe care raţiunea nu le înţelege”, să nu ne mai lăsăm descurajate de teamă, să avem curajul să spunem „Da!” celor mai ascunse gânduri, să scoatem din sertarele sufletului acele dorinţe peste care s-a aşezat praful şi să ni le permitem, să trăim AZI şi să visăm pentru MAINE, să colorăm cenuşiul în roz şi să nu lăsăm pe nimeni să ne spună „Stop!”, nici măcar pe noi înşine!
Aflaţi, dragile mele, ca Libresse pune umărul la îndeplinirea unora dintre dorinţele voastre şi vă ajută să ajungeţi cu un pas mai aproape de visele pe care le ţineţi încă la naftalină, din motive numai de voi ştiute! 
Aşadar, până pe data de 30 noiembrie cumperi produse Libresse cu etichetă promoțională, înscrii codul unic pe www.libresse.ro sau prin SMS la 1812 și poți căștiga super-premii! 
Premiul cel mare este de cinci mii de euro, bani care îţi ajung şi pentru o escapadă la Londra, dacă visezi şi tu la ea şi pentru muuuulte zboruri cu balonul!



Dacă fericirea ta se construieşte în paşi micuţi, află că îţi poţi cumpăra şi pantofii pe care îi vizitezi de trei ori pe săptămână la mall sau parfumul pentru care ai bătătorit drumul la parfumerie, în ultima lună! Libresse nu îţi este doar aliat în perioada cu pricina din luna, când tehnologia Roll.Press.Go, care sigilează igienic absorbantul - rozaliu şi minunat de subţire- de jur împrejur, aşa încât să nu ai bătăi de cap în momentele pe care unele femei încă le mai trăiesc sub legea lui „Stop!”, dar îţi dă şansa să cășţigi 100 de euro  în fiecare zi, până la finalul campaniei PINKDAY şi să-ţi îndeplineşti o parte din vise!
Pfoai, pot numi rapid, acum pe loc şi cu ochii închişi câteva fericiri la 100 ml pe care mi le-aş cumpăra ... ieri!
Prin urmare, îndrăzneşte, visează, trăieşte din plin, renunţă la temeri şi ai curaj să fii tu în orice moment! Şi, pe principiul, „When life gives you lemons, make lemonade!", nu uita: viaţa îţi dă clipe cenuşii pentru a le aprecia cu adevărat pe cele roz!


17:33 / by / 1 Comments

Un comentariu:

Anca-Maria Alexandru spunea...

Foarte frumos scris! Felicitari!

Post Top Ad