miercuri, 19 august 2015

scurta poveste cu (SOU)FEEL...ing


Desi dezvolt un sentiment de posesivitate extrema fata de oamenii care imi intra la suflet, dar si pentru obiectele pe care, dintr-un motiv sau altul, ajung sa le ador si sa le consider parte din ceea ce reprezint eu, nu le menajez asa cum ar merita. Rup sandalele preferate pentru ca le port fix acolo unde nu au ce cauta, patez cu cafea rochia pe care o iubesc cel mai mult pentru ca nu pot sa-mi iau aere de don'soara de pension oricat m-as chinui, sparg farduri pentru ca le las neglijent pe margini de masa sau de chiuveta, imi aluna din mana taman pe gresie chiar parfumul adorat si exemplele pot continua. Asa s-a intamplat si cu bratara Soufeel despre care v-am povestit AICI

Am fost mai mult decat bucuroasa atunci cand am pus-o la mana, am purtat-o zilnic, am lasat-o in voie sa fie laudata si admirata de oricine mi-o observa la mana, pana cand am partial distrus-o si tot partial pierdut-o! Cu ocazia asta am concluzionat ca nu are ce cauta pe degetul meu vreun inel cu diamant generos sau vreo alta bijuterie valoroasa pentru ca voi suferi ingrozitor cand voi ramane fara ea. Iar asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu! 
V-as putea vinde gogosi cum ca am pastrat-o pe mana cand am fost la sala sau la jogging, dar nu asa am reusit sa rup albinuta! M-am batut cu un prieten! :D Asta-i adevarul! Ma rog, bataie nu din aia de facut certificat medico-legal si nici chemat pe la procese. In gluma, doar! Dar gluma incluzand maini intoarse la spate, tras de urechi si/sau de nas, dat degete peste cap, gadilat agresiv, din astea, lejere! :))
E si asta un gen de distractie, ce pot sa zic!? :))
Ideea e ca dupa un astfel de episod, albinuta mea de pe bratara Soufeel si-a pierdut corpul de sticla! Iar trifoiului i-a sarit o pietricica. M-am intristat pana la lacrimi, recunosc! Si pentru ca imi placea tare mult, dar si pentru durerea de mana capatata in urma "jocului" de oameni mari si fara minte! :)
Mi-am zis ca o port asa pana cand voi reusi sa o lipsesc!
Problema e ca ajung acasa si aleg, ca niciodata pana atunci, sa-mi scot bratara de la mana deasupra chiuvetei de la baie. Intuiti ce s-a intamplat? Mda! Mi s-a desfacut bratara pe care nu aveam montate opritoare si toate talismanele mi-au cazut in chiuveta. Am reusit sa prind doua din cinci. Trei s-au dus pe scurgere! Albinuta, trifoiul si talismanul de noroc, format dintr-o inimoara, o potcoava si un trifoi. Pune-te si plangi. Si plangi. Si plangi.
Anthony de la Soufeel mi-a dat un email, in perioada aceea, sa ma intrebe cum imi plac talismanele, toate bune, ce si cum. I-am plans un roman de mesaj ca sunt tare suparata ca partial le-am pierdut, partial distrus. Fara sa stea pe ganduri, m-a rugat sa-i trimit poza cu albinuta si trifoiul distruse si promite sa-mi trimita altele nou-noute. Numai ca nu aveam cum sa fac asta, din moment ce albina si trifoiul se dusesera pe scurgere si grija mea era ca nu cumva Tony sa creada ca il mint! Nu i-am mai raspuns la mail!
Vreo luna mai tarziu, trece tata pe la mine si-mi aduc aminte sa-i povestesc ce patisem! Analizeaza putin chiuveta de la baie, mestereste ceva pe acolo, demonteaza piciorul chiuvetei, desface un furtun, scurge ceva si vine 15 minute mai tarziu cu talismanele mele cele date disparute in mana: "Pentru astea ai plans?"
Incep si urlu de bucurie, sar trei metri de la sol, fac ca toate cele!
Uraaaaaaaa!!!!
Mi le recuperase! Aratau rau de tot, la cat au stat in malul ala, dar le-am curatat cu bicarbonat de sodiu si straluceau din nou. 
Abia apoi i-am trimis lui Anthony poza si imi spune "ok, o sa-ti trimit alta albina si alt trifoi". Nu l-am luat in seama, mult prea obisnuita fiind cu nesimtirea si neseriozitatea tipic romanesti. 
Aici, pe plan local, cam totul este pe baza de japca, de bataie de joc, de pacalit clientul, de vandut servicii inchipuite, de raspunsuri urate si jigniri, de inchis telefonul in nas clientului nemultumit.
Uit mailul respectiv si plec in vacanta.
Ma intorc la birou, dupa 10 zile, si gasesc un aviz de la Posta. Al doilea, dupa cum aveam sa aflu de la colegi. Eram anuntata ca trebuie sa ridic fix in ziua aia un colet de la oficiul cutare, altul decat cel de unde ridicasem primul colet Soufeel. 
Cu chiu, cu vai reusesc sa recuperez pachetul care urma a fi trimis inapoi la destinatar cu ajutorul unui domn minunat si a sotiei sale si mai minunate care mi-au demonstrat ca ne este la indemana sa facem un bine unui om doar daca vrem. Cand suntem ticalosi si rai, stam cu mainile in san si nu-l ajutam nici daca putem, ba chiar ii punem bete in roate. Acestia doi, insa, m-au suprins si emotionat maxim prin bunatatea de care au dat dovada in ceea ce ma priveste! Fara sa-mi fie datori cu nimic!
Astfel, a doua zi ajunge la mine pachetelul Soufeel in care Anthony imi ambalase impecabil, in aceeasi cutiuta alba cu fundita baby-blue , albinuta si trifoiul, dar un lant de siguranta pentru bratara.
Intr-una dintre discutii ii spuneam ca mi-ar trebui asa ceva, ca sa nu mai pierd talismanele, in cazul in care bratara se deschide din greseala.
A tinut minte si mi l-a pus in pachet!
Am ramas extrem de placut impresionata de seriozitatea de care a dat dovada! Nu mi-a neglijat emailul, asa cum se practica la nivelul de jos de pe la noi, pe principiul "prostul nu e prost destul daca nu e si fudul". 
Adica, unii dintre ai nostri, niste neica nimeni, PR de doi lei, care habar nu au sa comunice si sa-si reprezinte brandul x sau y sunt aroganti, iti vorbesc din pozitia de buric al pamantului, nu stiu ce este bunul simt si buna crestere, te ignora si nu te respecta! Se face de ras pe ei, brandul pe care il reprezinta, dar si pe ceilalti colegi din breasla care chiar stiu sa-si faca meseria.
Anthony este mai-marele Soufeel, brand cu milioane de clienti la nivel mondial. Ma gandesc ca are ceva treaba zi de zi, ca ar fi destul de ocupat si cu mult mai multe griji decat un piarutz de Dambovita! Si totusi iti raspunde la email in cel tarziu 24 de ore, ti se adreseaza cu respect, te considera un partener de afaceri, nu un blogaras amarat de pe urma caruia nu stie cum sa mai profite! Face tot ce poate sa fii multumit, sa nu ai nici un regret apropo de SOUFEEL, sa pastrezi o amintire frumoasa legata de aceste talismane, nicidecum un gust amar, asa cum mi s-a intamplat in urma catorva colaborari pe plan mioritic. 
Mi-am intregit, asadar, colectia de charmuri si impresia frumoasa pe care oricum o aveam despre aceste bijuterii adorabile din argint 925, perfect finisate, a fost dublata in urma acestei experiente. Inca o data am inteles ca omul strica locul si ca anumite branduri ar trebui sa fie foarte atente pe cine aleg sa-i reprezinte pentru ca un individ poate ruina iremediabil reputatia si imaginea unei companii cu renume!
In cazul SOUFEEL, nota zece pentru comunicarea excelenta si atitudinea neromaneasca in relatia cu clientii!
ps: vorbesc despre soufeel.com, nu soufeel.ro! mda, exista si un .ro despre care nu pot afirma acelasi lucru!











Am facut cateva fotografii cu bratarica mea frumoasa SOUFEEL si in Thassos, cu talismanele cele distruse, dar pe care le-am purtat oricum cu mine!

















02:38 / by / 1 Comments

Un comentariu:

Manases Andrea spunea...

Foarte draguta intreaga bratarica. Pacat ca ai pierdut-o partial.

Post Top Ad