vineri, 26 decembrie 2014

Complice la fericirea unor copii fara parinti

Mi-e putin greu sa povestesc despre ziua lui 23 decembrie... Departe de mine aroganta de a-mi asuma fericirea Craciunului a 65 de copii din centrul de plasament Robin Hood, dar recunosc mandria de a fi facut parte dintr-o echipa de oameni minunati care au creionat un zambet, chiar daca doar de moment, al unor copii care nu au nimic, nici macar parinti.




"Da, am mai primit cadouri. Sunt frumoase, nu zic nu... Dar... Eu nu sunt chiar atat de mic incat sa ma faca bucuros niste plusuri ca pe piticii din centru. Am primit si eu niste dulciuri, cateva haine si jucarii... Dar eu am 10 ani... Nu prea vreau cadouri. Eu vreau sa ma ia mami acasa. E plecata la Londra de mult timp si ma lasa aici, la centru. Cam o data pe an ma ia acasa, dar acum nu m-a mai luat de mult timp, nici nu stiu cat a trecut. Mi-a promis ca vine de Craciun si ma ia si pe mine acasa, dar nici nu stiu ce sa mai cred. Mi-a mai promis si alta data si nu s-a tinut de cuvant. Oi fi suparat-o cu ceva, nu stiu de ce, dar nu prea aveam cu ce sa o supar pentru ca nici nu ne-am mai intalnit de o gramada de timp", mi-a spus, cu privirea in pamant si ochii in lacrimi, un baietel frumos si foarte trist din centrul de plasament Robin Hood. 
"Pai mama lui e in Anglia, la cules de... "banane" !", a ras de el un coleg mai mare din centru, iar reactia baietelului fara mama dar cu multe cadouri la care ar renunta oricand pentru a fi langa mama lui s-a enervat si a incercat sa-l loveasca pe cel care i-a luat mama in ras. "Taci, ma, ca nu stii tu!", i-a spus, tot cu privirea in jos si vizibil enervat de ce auzise.
"Asta e foarte nervos, nu te intelegi cu el. Se cearta cu toata lumea din centru, nici un asistent maternal nu-l vrea ca urla dupa ma-sa si se bate cu toti", a completat colegul mai mare, nici el intr-o situatie mai breaza, alungat de acasa de parinti pe motiv ca nu mai au mancare de prapadit si pentru el.
Atat de multa suferinta si frustrare in niste suflete atat de mici...



Da, viata nu e dreapta, asta se stie de cand lumea! In timp ce unii cheltuie averi pe doctori pentru ca nu pot avea copii, altii ii fac pe banda rulanta si ii arunca. Situatia nu este noua, nici vorba, dar o constientizezi altfel atunci cand te lovesti direct de ea.

Ziua de 23 decembrie a fost una speciala pe care nu o voi uita vreodata si pe care vreau sa o multiplic, n-o vreau singulara pentru ca nimic nu-i mai frumos pe lume decat sa fii creatorul de zambet, drag si fericire al unui om extrem de trist.

Cand am aflat, de pe Facebook, ca prietena mea Otilia, cea care nu a pus doar bazele acestui blog, ci si al fundatiei Fight for Life, facea un apel catre prietenii ei pentru un ajutor cat de mic pentru copiii din centrul de plasament Robin Hood din Bucuresti, nu am putut sta nepasatoare. I-am distribuit mesajul, am trimis mailuri, am dat telefoane, m-am rugat de cine am putut si am stiut pentru a ne fi complici in aceasta misiune. 
Mare bucurie am simtit atunci cand oameni cu care nu am mai vorbit de ani de zile, fosti colegi de liceu sau de munca, prieteni de pe Facebook pe care nu ii cunosteam in viata reala, oameni de PR, cititori ai blogului, cunostinte ale cunostintelor s-au oferit sa ne ajute! Fiecare cu ce si cat a putut! Hainute, dulciuri, fructe, alimente, jucarii, banii, cosmetice pentru fetele mai mari, bradut, decoratiuni de Craciun... 
Am reusit astfel, in mai putin de o saptamana, sa facem pachete frumoase pentru toti cei 65 de copii din centru, desi initial voiam sa le ducem daruri doar celor 15 copilasi mai mici, aflati la Robin Hood in regim de urgenta. Nu credeam ca reusim sa adunam cadouri pentru toti, dar iata ca Mos Craciun chiar exista si am ajuns marti dimineata, la centru, cu 65 de pungi.

Ascuns printre blocuri urate si cenusii, intr-o zona rau famata, greu de gasit chiar si cu GPS, centrul Robin Hood adaposteste, momentan, 65 de suflete. Pentru cei aflati acolo poate ca este Raiul de pamant, singura casa pe care o au, acoperis deasupra capului, locul care le ofera un pat, caldura si mancare. Dar nu-i frumos deloc! Deloc! Poate nu se poate mai mult, poate nu se vrea mai mult, habar nu am... Poate pentru copiii nimanui, proveniti din medii mizere, din familii nefericite, traiti in ghetou, in baraci sau pe strada nu se poate sau nu se vrea a se oferi mai mult! 



Mi-ar placea sa cred ca sunt fericiti acolo, ca sunt tratati decent si frumos, ca primesc mangaieri nu doar un pat, ca li se vorbeste frumos, ca nu sunt certati si batuti, ca au parte de o educatie buna, ca....

Otilia a reusit sa imparta toate darurile in 65 de pungute, fiecare dintre ele avand o eticheta nu numele copilului caruia ii era destinata. A luat in calcul varsta, a impartit jucariile in daruri pentru fetite si pentru baietei, pentru copii mai mari si mai mici, a facut in asa fel incat fiecare cadou sa fie frumos si potrivit copilului respectiv.



65 de pungi cu 65 de nume... Fiecare copil a fost, initial, doar un nume.. Am numarat, la un moment dat, cinci Nedelcu. Sunt frati. Cel mai mic, un baietel, are trei ani. Dupa ce i-am cunoscut si numele au prins chip, situatia s-a schimbat. Fiecare nume de pe punga de hartie avea o poveste, o istorie trista, ascundea o drama, iar sub manecuta bluzei si cicatrici. Toti cinci frati Nedelcu locuiau, impreuna cu cei care le-au dat viata, intr-o baraca de carton care a ars intr-o noapte. Flacarile le-au rapit, astfel, nu doar "casa", ci si familia. Si o surioara de noua luni care n-a mai putut si salvata din foc. Iar ei au ramas cu cicatricile. Si-au pierdut parintii pentru ca Statul i-a luat de langa ei, nu mai aveau casa, familie, afectiune, tandretea mamei pe care nu o poate inlocui nici un ursulet de plus. Nimic, Doar cicatrici. Dar stiti ce m-a impresionat pana la lacrimi? Ca pot inca zambi!



Cand au vazut clovnul si zana Elsa pe care i-am luat cu noi la centru, marti in zori, au zambit pana la urechi. Au stat cuminti pe scaunele, pana cand au fost strigati de Elsa, si-au primit punguta cu numele scris pe ea, au scos jucariile si au zambit. Pana la urechi, Tristetea le-a ramas pe chip, dar au zambit! 
Iar asta a facut sa merite toate eforturile noastre de a le face o mica bucurie!

Si m-a mai impresionat ceva: afectiunea cu care ne-au primit, imbratisarile calde, multumirea din privire, dragul cu care ne-au multumit, fericirea cu care au iesit la fereastra si ne strigau "Multuuuuuumim pentru cadouri!!!!". 
De atat de multa afectiune sunt capabili copilasii acestia. Desi poate ca n-au avut parte niciodata de ea. Unii au mame care doar i-au tinut in pantece 9 luni, iar mai apoi i-au aruncat care incotro, ca pe niste carpe. Poate nu stiu ce-i imbratisarea de mama, ce-i vorba frumoasa, ce-i cantecul de leagan, ce-i povestea citita inainte de culcare, ce-i mangaierea, tandretea... Si cu toate astea sunt capabili sa le ofere! 

De cateva ori mi-am tinut lacrimile! Ce rost avea sa-i mai incarc si cu sensibilitatile mele? Au ei destule pe cap! Am vrut sa le transmitem doar bucurie si bine si frumos! Pentru doua ore am reusit! Imi place sa cred ca le-am schitat o amintire frumoasa, ca am deschis sirurul momentelor frumoase care vor urma in viata lor...



Madalina, o fata frumoasa de la Robin Hood, care mi-a spus ca mama ei a alungat-o de acasa dupa ce s-a maritat cu altcineva decat tatal ei, iar acel altcineva a incercat - nu am clarificat daca a si reusit- sa o abuzeze sexual mi-a trimis un mesaj de Craciun fericit si pupici si imbratisari! 
Cel mai frumos pe care l-am primit in anul acesta! Nu au facut-o prieteni apropiati, oameni care au fost speciali in viata mea, carora le-am acordat un loc spatios in inima mea si a facut-o ea. Un om pe care abia l-am cunoscut, pentru care nu am facut nimic special in afara de a-i duce un cadou si un brad pe care l-am impodobit impreuna, a facut-o! Si-a consumat cativa centi din creditul telefonului, mult pentru ea avad in vedere ca nu asteapta un salariu generos la sfarsit de luna, ca "prietenii" mei, ci o alocatie amarata, pentru a-mi trimite mie un gand bun! Si ce m-am mai smiorcait ieri, in ziua de Craciun, cand l-am primit! 


Alaturi de mine, Otilia si Gabi, sotul ei, au fost fizic sau doar reprezentati prin ajutorul pe care ni l-au oferit:  Marilena VasileCristina Cojucar TomaIoana Nechifor, Ionuţ Daniel Măgureanu, Buzala Florin, Irina Omat, Chivu Mihai, Alexandru Turcitu, Eliza Crihana, Versy Vjc, Ema Aron, Silvana Racoviceanu, Anamaria Preda, Georgiana Radu, Otilia Caloian, Gabriela Dumba, Gabriel Caloian, Adrian Chirila, Carla Enea, Constantin Gheorghe, Andreea Radulescu, Marina Constanda, Ruxandra Pitulice, Andreea Bratu, Dana Serban, Dan Atanasiu, Anuta Stan, Ana-Maria Tatucu, Popa Elisabeta.

Jerry's Pizza a adus pizza calda si gustoasa pentru toti copiii! Au mancat pe saturate si cu mare pofta, unii dintre ei pentru prima data! 

Multumim si Silva Group Romania pentru bradutul superb pe care ni l-au dat pentru copii! Anca Marcu, o mare bucurie le-ai facut celor mici! Asa, sa stii! :)

Multumim si Palmolive pentru cosmeticele trimise fetelor din centru!



M-am bucurat sa o cunosc pe Ruxandra Pitulice, cantareata de muzica populara, nu doar foarte talentata, ci si un om de buna calitate! Ne-a insotit in ideea de a canta colinde copiilor, dar atat de mare a fost harmalaia de acolo, mai ales dupa ce le-am dat darurile copiilor si au ajuns clovnul si zana Elsa, incat mai struneste, daca poti, 65 de copii cu varste cuprinse intre 3 si 18 ani! :)
In schimb, Ruxandra a cantat, impreuna cu cei mici, "Mos Craciun cu plete dalbe" si "Domn', domn', sa-naltam!" si a fost un moment special. Copilasii cantau care cum stiau, zambeau, cei mari i-au aplaudat, iar ei ne priveau mandri nevoie mare! :)
Atat de frumosi copiii de langa noi... Poate ii vedem amarati prin metrou, luam distanta de teama sa nu ne umble in geanta, ne strambam ca nu sunt bine imbracati, poate nici curati... Intoarcem capul si pastram doar imaginea vietii noastre (aparent) perfecte! Alergam de nebuni prin mall-uri, in cautarea ultimelor haine din colectia nu-stiu-cui... Cheltuim milioane pe parfumuri, si farduri, si pantofi cu talpa rosie, si genti fitoase...

In regula, traiti traiul care va face fericiti, dar ce-ar fi sa nu mai intoarceti privirea cand vedeti un astfel de copil a carui poveste de viata nu o cunoasteti, dar aveti aroganta sa il judecati?! 
Ce-ar fi sa aveti putin mai mult bun simt si omenie data viitoare cand va duceti masina la spalatorie? Doi dintre baietii de acolo, apartinand etniei care va permite voua, pretiosilor, sa-i judecati si sa le vorbiti urat, spala masini. 
Sunt copiii tristi, nefericiti, dar ne-au imbratisat cu drag, ne-au vorbit frumos si respectuos, ne-au ajutat cu ce am avut nevoie, ne-au carat bagajele vreo doi kilometri pentru ca, ce sa vezi, nici un taxi nu voia sa vina la caminul lor si a trebuit sa mergem pe jos pana la cea mai apropiata statie de taxi. Nu s-au plans o secunda ca sacosele le rupeau mainile, nu au cerut nimic, nu au vrut sa ne lase sa-i ajutam. 
Copii buni, care pot fi si mai buni, care pot avea o soarta buna, daca ii ajutam si noi!



Ce-ar fi sa le vorbiti mai frumos cand ii mai intalniti? Sa le lasati un bacsis de bun simt, sa le cumparati un suc si-un senvis? E atat de greu? Va este afectat bugetul atat de grav cand cumparati o gustare unui copil amarat?
pana la urma, despre asta este Craciunul! Nu despre brazi impodobiti in trend, shopping turbat, manichiuri rosii si coafuri nu-stiu-de-care! Va credeti norocosi ca aveti masa plina cu bauturi fine, munti de mancare sau ca va aflati acum pe o plaja exotica? Sunteti atat de saraci, totusi, daca nu ati dat o portocala unui copil amarat, o felie de paine si 2 sarmale unui batran sarac!



Da, tineti pumnul strans bine, ca nu cumva sa va scape ceva printre degete! Traiti intr-un egoism bolnav, doar pentru voi, nu intoarceti privirea dupa o mana intinsa, imbuibati-va cat pentru zece, fiti lacomi si urati si rai, daca despre asta credeti ca este viata!
Dar ganditi-va o clipa ca, cu cat tineti pumnul mai strans sa nu va scape nimic, nici altceva nu vi se poate cuibari in palma! Nimic nu se pierde, dar nici nimic nu se castiga!
Si va doresc fericire, liniste, lumina si bunatate in aceste zile speciale! 
Craciun de poveste sa aveti!
Dar povestea o scrieti singuri, asa ca fiti foarte atenti la litere si nu uitati vreo secunda ca bine faci, bine gasesti si ca roata se intoarce intotdeauna!
Si ganditi-va un pic la asta: in palma care tine un trandafir ramane intotdeauna un pic de parfum!
Sa aveti sarbatori asa cum meritati! 


ps: daca vreti sa sustineti campaniile fundatiei Fight for Life aveti la dispozitie urmatoarele conturi:

Fight for Life Charity , CIF: 33071474

Cont in RON: RO 14 INGB 0000 9999 0434 7811


Cont in EURO: RO 04 INGB 0000 9999 0448 8447

Cont in USD: RO 74 INGB 0000 9999 0448 8448

ING BANK
SWIFT: INGBROBU

Totodata, puteti dona online, accesand urmatorul link: 

Pe Facebook, gasiti Fight for life AICI




Multumirile pentru fotografii merg la domnul Dan Atanasiu - il gasisi pe Facebook AICI










































































20:04 / by / 2 Comments

2 comentarii:

Loredana M. spunea...

Asa este! Despre asta este Craciunul - bucurie, pace, liniste, daruire! Sunt prea multi copii amarati in lume, prea multi batrani de care ai lor au uitat....e trist! Dar bine ca exista oameni cu suflet mare si ajuta copii astia din camine! Nu se stie niciodata daca intr-adevar banii donati ajung la ei...insa cadourile sunt sigur ale lor!

Este trist cand ii vezi pe strada, dar in acelasi timp iti este si frica...nu stii cum sa reactionezi! Vezi o fetita gravida iar tendinta ta este sa o judeci - ce i-a trebuit ei asa ceva? Dar poate fetita aia a fost batuta si violata....fereasca Dumnezeu! Cine nu are pacate sa arunce primul cu piatra, a spus Isus!

Zuzele spunea...

da, asa este! :(

Post Top Ad